Scurtă părere proastă despre reacția LAPAR

„Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit.” (Dex)

Cât de analfabet funcțional poți să fii încât să înțelegi că Arnaud Perrein a susținut eliminarea subvențiilor pentru fermierii români? Sau că a creat un „bir”?

Cât de negru trebuie să-ți fie sufletul ca să crezi că un fermier care are în Romania familia, prieteni, vecini și o afacere înfloritoare dorește destructurarea agriculturii romanești?

Cât de naiv poți să fii încât să crezi că locul tău este la LAPAR?

În anul 2014 am participat din partea revistei Profitul agricol împreună cu un grup de fermieri din APPR la Zilele Porumbului din Franţa.

Arnaud Perrein a fost un ghid desăvârșit. Am scris atunci un material pe care îl postez acum.

Arnaud şi fraţii săi

            Familia Perrein are reședința în localitatea Juvigny, din departamentul Marne. Din cei 8 frați, 3 sunt agricultori: Jean Claude, Yves şi Arnaud, iar Herve conduce o „făbricuţă” de maşini agricole. Numele lor impune respect şi atrage simpatia tuturor celor din zonă care lucrează în agricultură.

Omul sfinţeşte locul. Înainte de al doilea război mondial, în zonă erau păduri de brazi, iar solurile erau atât de sărace, încât se foloseau numai pentru păşunatul oilor. Dar chimizarea şi mecanizarea au schimbat aproape totul! Stratul arabil, deşi bogat în materie organică, este subţire, de numai 20-30 cm. Sub acest orizont este cretă, în staturi de sute de metrii. Creta acţionează ca un burete: lasă apa să se infiltreze uşor (la câteva zile după o ploaie de 80 l se poate lucra fără probleme), iar în perioadele secetoase apa urcă uşor la suprafaţă, ceea ce reduce foarte mult eventualul stres hidric al plantelor de vară (sfecla pentru zahăr, cartof).

            Condiţiile pedoclimatice au permis aşadar obţinerea unor producţii foarte mari în ferma Perrein: 9-10 t/ha la grâu şi porumb, 4 t/ha la rapiţă, 5 t/ha la mazăre 135 t/ha la sfecla pentru zahăr cu 16% zaharoză, 80 t/ha de cartofi în anii favorabili (cu menţiunea că aceştia au o frecvenţă destul de mare).

            Spre deosebire de rendzinele din România, care nu sunt foarte favorabile pentru cultura plantelor de câmp, cele din departamentul Marne au putut deveni foarte productive prin fertilizare şi mecanizare. Solul este atât de uşor, încât cormanele sunt de plastic, iar un tractor poate purta chiar 10 trupiţe (4 montate în faţa tractorului), putându-se ara 2 ha/oră. Fertilizarea nu este o problemă: la sfecla pentru zahăr azotul la se aplică în funcţie de analizele de sol realizate anual în luna februarie, iar la grâu azotul reprezintă o „nimica toată” (în opinia unui vecin al familiei Perrein) de 200-220 kg N/ha! Totuşi, deşi doza de azot este mare, calitatea grâului nu este întotdeauna foarte bună. Din cauza efectului de diluare determinat de producţiile foarte mari, conţinutul de proteină a fost de 11%, nivel acceptabil în Franţa. Nemulţumirea a provenit însă din faptul că indicele de cădere a fost în acest an necorespunzător.

            Dacă 200 kg N/ha este la îndemâna oricărui fermier din zonă, diferenţele de producţie şi de profit dintre exploataţii depind de calitatea maşinilor şi utilajelor şi de competenţele manageriale ale fermierilor.

            Am fost întotdeauna impresionat de inovaţiile tehnice pe care Arnaud Perrein le face pe bandă rulantă la maşinile din exploataţia sa din Mihail Kogălniceanu. Una din primele maşini de lucrat în benzi (strip-till) din România a fost „construită” în ferma de lângă Ţăndărei. După ce am văzut însă fabrica şi ferma din Franţa a familiei Perrein, am înţeles de unde provine această înclinaţie.

SOPEMA. La fabrica SOPEMA se produc maşini, unele unicat, utilizate aproape exclusiv de către fermierii din zonă.

            Solul din regiune este foarte afânat, fenomenele de „descălţare” fiind frecvent întâlnite. Din această cauză utilajele complexe care tasează solul după arătură, sunt foarte cerute.  Probabil că în fiecare exploataţie din zonă există câte un astfel de utilaj fabricat de Sopema în cei peste 30 de ani de activitate. Peste 800 de combinatoare tip croschilet care se montează atât  în faţa cât şi în spatele tractorului au fost fabricate în această perioadă. Utilajul care m-a impresionat cel mai mult a fost o „remorcă” pentru încărcarea-transportul-descărcarea sfeclei pentru zahăr. Cu caracteristici impresionante (40 mc, încărcătura utilă de 25 t, descărcarea în 45 de secunde), acest utilaj încarcă rădăcinile de sfeclă decoletate şi scoase din pământ de o altă mașină. Recoltarea divizată are câteva avantaje, dar şi dezavantaje:

·        Costul mai mic: maşina de decoletat costă 40.000 euro iar „remorca” 130.000 euro, spre deosebire de o combină care costă în jur de 460.000 euro.

·        Pentru recoltarea divizată sunt suficiente două persoane, pe când la recoltarea cu combina este nevoie de 3-4 (unul pentru combină şi cel puţin 2 pentru remorci).

·        În schimb, combina poate recolta la o umiditate mai mare a solului.

Veşnicia s-a născut la ţară… în ferma Perrein, am putea adăuga, dacă ne referim la veşnicia în varianta mecanizată. Yves Perrein, până nu de mult şeful expoataţiei, este un conservator. În cel mai bun sens al cuvântului! Cu combine de 45 de ani, tractoare de 50-60 de ani şi o mulţime de echipamente făcute în fermă, a obţinut ani de-a rândul cele mai mari producţii din zonă. Iată câteva particularităţi marca Yves Perrein:

1.      În anii ´70 a făcut comasarea terenului, rezultând parcele de 1200 m lungime. Cu toate acestea, a împărţit solele în fâşii cu lăţimea egală cu un multiplu de treceri ale maşinilor de stropit. În fotografia 1 se văd două benzi de grâu şi de sfecla pentru zahăr, intercalate cu cele de orz, floarea-soarelui şi mazăre.

2.      La un tractor Renault de acum 50 ani s-a inversat postul de conducere. Este echipat cu o mașină de stropit pe rând. Se aplică erbicidul doar pe rând, pe o lăţime de 15 cm  (în loc de 45 cm),  folosindu-se astfel doar 50 % din doză (foto 2).

3.      Rapiţa semănată la 45 cm între rânduri se prăşeşte, erbicidul fiind administrat doar pe rând.

4.      Pe baza  unui tractor Deutz de 50 ani, s-a făcut o prăşitoare de precizie. Utilajul este auto ghidat pe urmele lăsate de semănătoare. Se observă că este o praşilă oarbă (înainte de răsărirea plantelor de sfecla pentru zahăr).

            Economiile sunt simțitoare. Cu astfel de maşini s-au obţinut 3 ani la rând cea mai buna producție de sfecla/ha din zonă (150 t/ha). Ele sunt folosite în continuare pe toată suprafaţa.

De ce nu pot să recomand noii hibrizi de porumb Monsanto și Pioneer?

Există mai multe variantele de răspuns:

Pentru că se recomandă singuri. În orice condiții sunt cultivați, de la aceștia se obțin printre cele mai bune rezultate. Un fermier spunea că dacă ar trebui să aleagă hibrizii după rezultatele obținute la „zilele câmpului”, ar fi tentat să cultive numai hibrizi Dekalb și Pioneer. Așa și procedează, pentru că nu vrea să facă din câmpului lui o tablă de șah cu hibrizi proveniți de la prea multe companii, chiar dacă rezultatele de producţie pot fi destul de apropiate, iar uneori „rezervele” depășesc „titularii”.

Această concluzie ar putea fi valabilă și pentru hibrizi KWS, Syngenta, LG, Maissadour, RAGT, Euralis, Causssade, Saaten, Fundulea  etc. și pentru mulți alții, de la toate companiile de seminţe. Doar că la Pioneer și Dekalb impactul publicitar este mai mare, bazat pe faptul că sunt mai mulți hibrizi care pot fi recomandați datorită performanțelor din anii trecuți, aceștia remarcându-se printr-o mare stabilitate a producţiei sau prin producţii mai mari în anii de „debut” în cultură.  Iar cota de piață este un argument în plus.

Sunt prea puține informații disponibile pentru fermieri pentru alegerea unui nou hibrid. În acest moment, în alegerea hibrizilor, majoritatea fermierilor sunt dependenți de informaţiile pe care le primesc de la distribuitorii de seminţe. Spun majoritatea, deoarece cultivatorii de porumb din sudul și sud-estul țării pot utiliza informaţiile obținute în „discuțiile” de la întâlnirile APPR. Bineînțeles și din ghidul publicat pentru toți cei interesați și din informațiile confidențiale destinate numai membrilor APPR.

Un fermier obișnuit nu poate alege singur sau cu ajutorul unor consultanți „generaliști” cel mai profitabil hibrid după grupa FAO care apare în catalog.

·        În multe cazuri, doi hibrizi din aceeași grupă FAO au rezultate în câmp (foarte) diferite. Deci nu este sigur că alegând un hibrid dintr-o grupă mai mare de maturitate, producţia obținută va fi mai mare.

·        Între hibrizii din aceeași grupă FAO pot fi diferențe de umiditate la recoltare destul de mari. Dacă în loc de producţia obținută clasificăm hibrizii în funcţie de venitul pe hectar din care am scăzut costul uscării (cca.  2 euro/t pentru punctul de umiditate), de multe ori cei mai productivi hibrizi nu sunt cei mai profitabili.

Hibrizii noi Dekalb/Pioneer nu se aleg, se cumpără, de îndată ce ai ocazia.

Cu o singură condiție. Să fie recomandați de echipa tehnică sau de vânzări a fiecărei companii pentru fiecare tehnologie/solă în parte. Dacă nu este o colaborare atentă între fermier și distribuitorul de seminţe, un hibrid poate ajunge ușor de pe podiumul din catalog în „anonimatul” unor producţii de 10-12 t/ha.

Înainte de a alege un hibrid cu care dorește să facă performanță, fermierul trebuie să se asigure că obiectivul de producţie ales este realizabil, iar tehnologia folosită este optimizată pentru profitul maxim.

Majoritatea hibrizilor sunt prezentați în cataloage ca având plasticitate ecologică mare, putând fi cultivați în toate zonele unde sunt recomandați hibrizii din grupa lor de maturitate și răspund bine la toate tehnologiile aplicate. Când însă comparăm producţiile obținute în mai multe zone, am putea spune că se pot cultiva oriunde, dar performează doar în anumite condiții (climatice sau tehnologice). Sunt relevante rezultatele obținute la Diosig anul trecut. Martorul ales de Mihai Budai a depășit toți hibrizii care au „luat fața” la Orezu. Trebuie menționat însă faptul că între cele două locații a fost o diferență mare între precipitațiile căzute.

Și această concluzie se poate aplica la hibrizii aparținând tuturor companiilor de seminţe.

Nu știu dacă am reușit, dar am vrut să subliniez faptul că, după modelul mediatizat de Monsanto și Pioneer, alegerea corectă a hibrizilor depinde extrem de mult de competența și interesul cu care se implică echipa de vânzări a fiecărei companii. Rezultatele s-au văzut, fie că e vorba de o fermă de familie cu 50 ha de porumb sau de sute de hectare cultivate cu această plantă fabuloasă.

Să vedem ce noutăți vom avea după congresul APPR din 25 ianuarie.