Rivalitate în doi pentru producţii record de porumb în Statele Unite

Pentru a stimula creșterea rapidă și constantă a producţiei, Asociația Producătorilor de Porumb din Statele Unite organizează  din anul 1965 un concurs național pentru stabilirea celor mai mari producţii obținute în cadrul a 6 sau 7 categorii tehnologice. Pe o suprafață de cel puțin 4 ha pe variantă, fermierii și consultanții lor, care sunt în mod obligatoriu și de la firmele de semințe, încearcă tehnologii inovative pe care le vor aplica în anii următori pe suprafețe mai mari. Există pentru fiecare concurent o echipă de 3 supervizori (extensioniști de la universități, consultanți, specialiști din bănci etc.).
Ideea am putea-o prelua și noi.  Se organizează atâtea evenimente legate de porumb, dar nu se finalizează cu o listă  de hibrizi recomandați, sau măcar menționați pentru un anumit areal. Existența unor supervizori ar putea permite participarea mai multor fermieri la concurs. Iar la competiția APPR „Porumbul de aur”,, competiție distinctă. se înscriu mult prea puțini fermieri.
De câțiva ani am remarcat în concursul din Statele Unite o concurență acerbă între familiile (dețin mai multe ferme), Hula și Dowdy În anul 2010 a câștigat David Hula din Virginia cu 23,12 t/ha la irigat, cu o densitate de 100.000 plante/ha. Fertilizarea a făcut-o numai pe baza analizelor de sol și de plantă. A utilizat 340 kg N/ha, 88 kg P₂O₅/ha și 200 kg K₂O. La semănat ca îngrăşăminte starter (lateral și sub rândul de seminţe a folosit un îngrăşământ  cu formula 60:30:0, cu conținut de sulf, zinc și bor și 15 l îngrăşământ lichid plasat pe rândul de seminţe. În fenofazele de 5 și 12 frunze a încorporat azotul lângă rând.
În 2011 David Hula a obținut 28,93 t/ha, iar Randy Dowdy 22,8 t/ha.
În 2013 David Hula a realizat 28,5 t/ha.
În 2014 recordul mondial a fost doborât de Randy Dowdy cu 31,6 t/ha.
Solul nu este unul fertil (bulgăros, printre cele mai slabe din stat), care pierde apa foarte rapid. Spune că înainte de prânz este prea umed, iar după prânz este prea uscat. De aceea a trebuit să folosească doze foarte mari de îngrăşăminte: 560 kg N/ha, 224 kg P₂O₅/ha şi 448 kg K₂O/ha plus microelemente. Fiind doze atât de mari, aplicarea a fost făcută fracţionat: la pregătirea patului germinativ, starter, apoi încorporat lângă rândul de plante în vegetaţie, odată cu apa de irigaţie şi prin aplicare avio, în funcţie de analizele foliare efectuate săptămânal. Zincul a fost aplicat inclusiv la seminţe.
De mai mulţi ani utilizează densităţi foarte mari (128.000 plante/ha în 2014). De multe ori însă, răsar doar 70% din seminţele semănate. În 2014 toate plantele au răsărit în 24 de ore (o ploaie de 10 mm a „topit” bulgării din jurul seminţelor). Fermierul consideră că plantele care răsar cu întârziere mai  mare de 24 de ore decât vecinele lor, devin „buruieni”, deoarece se formează numai 25% din numărul boabe posibile. A semănat cu viteză mică în rânduri gemene (twin rows) la 91 cm între rânduri.
În 2015 David Hula a recoltat  33,4 t t/ha
În 2016 a câștigat Randy Dowdy cu 32,4 t/ha. Este de remarcat faptul că a folosit o densitate de 138.000 plante/ha, distanța dintre rânduri fiind de 38 cm între rânduri.
În 2017 David Hula a depășit din nou recordul mondial, ducându-l la 34 t/ha.
Până când vom obține informaţii despre elementele tehnologice folosite anul trecut, iată un rezumat al itinerarului tehnic înregistrat în 2016.

Elementul tehnologic	2016
	Media tuturor participanților	Media câștigătorilor la nivel național*
Producţia medie (t/ha)	15	23,5
Densitatea (plante/ha)	84.000	81.000
Densitatea la recoltare (plante/ha)	96.500	100.000
Doza de azot (kg N/ha)	221	348
Doza de fosfor (kg P2O5/ha)	64	95
Doza de potasiu (kg K2O/ha)	64	200
Au fertilizat cu microelemente (% din numărul participanților)	37%	33%
Au fertilizat cu gunoi de grajd (% din numărul de participanți)	15%	33%
Au aplicat azot toamna (% din numărul de participanți)	16%	11%
Au aplicat azot primăvara înainte de semănat (% din numărul de participanți)	53%	22%
Au aplicat azot primăvara la semănat (% din numărul de participanți)	43%	61%
Au aplicat azot în vegetație (% din numărul de participanți)	53%	67%
Fertilizează starter (% din numărul de participanți)	61%	83%
Fertilizează prin împrăștiere la suprafață (% din numărul de participanți)	50%	66%
Încorporează azotul la aplicarea în vegetație (% din numărul de participanți)	72%	51%.
Aplică azotul prin fertirigare (% din numărul de participanți)	13%	33%
Analize de sol	59%	83%
Premergătoare porumb	26%	22%
Premergătoare soia	61%	78%
Premergătoare grâu	5%	0%
Alte premergătoare	6%	0%
Cea mai mare producţie la neirigat, în toate sistemele de lucrare a solului, 5.181 participanți		21,8 t/ha
No till/strip-till irigat, 1.222 participanți		32,72 t/ha

*18 (câte 3 câștigători la 6 categorii)
Concluzii. O producţie de 15 t/ha a fost obținută în medie cu:

• 96.500 plante/ha și 76-79 cm distanța dintre rânduri,
• 221 kg N/ha și cca. 64 kg/ha pentru fosfor și potasiu.
• Azotul s-a aplicat fracționat, toamna, înainte de semănat, la semănat și în vegetație, prin încorporare și fertirigare.
• Cele mai folosite premergătoare sunt soia și porumbul.

De ce stresează inutil MADR fermierii?

Regulamentele europene, întotdeauna cele în limba engleză și de multe ori și cele în română când sunt traduse în spiritul și litera acestor regulamente, sunt destul de permisive. Când însă regulile le stabilește MADR-ul, acestea sunt uneori adevărate cuie în talpă pe care ni le batem singuri.
Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 prevede la articolul 94 că „statele membre definesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru beneficiari în ceea ce privește bunele condiții agricole și de mediu, ținând seama de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv de condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de utilizarea terenurilor, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structurile exploatațiilor”.
Să presupunem că un fermier dorește să beneficieze de avantajele Pachetului 4. Primul pas făcut este documentarea. Pe site-ul APIA găsește „Ghid informativ pentru beneficiarii măsurilor de mediu și climă ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020”.
Măsura 10 agro-mediu și climă / Pachetul 4 – culturi verzi. Pachetul vizează conservarea apei și a solului, prin asigurarea acoperirii pe timpul iernii cu specii de plante fixatoare de azot și are aplicabilitate la nivel național (pagina 13).
Dar la pagina 27 aflăm că:

• semănarea culturilor verzi trebuie realizată până la 30 septembrie, utilizându-se mazărea,măzărichea, rapița, muștarul, lupinul sau sulfina,

• utilizarea fertilizanților chimici este interzisă, doar fertilizanții organici putând fi utilizațiînaintea înființării culturilor verzi,

• biomasa formată trebuie să fie încorporată în sol cel târziu până la 31 martie.

Aceste reguli nu trebuie să pună în dificultate fermierii, ci ar trebui să favorizeze pe cât mai mulți dintre ei. Dar nu-i de loc așa.
Prima întrebare: de ce sunt considerate atât leguminoasele (mazărea, măzărichea, lupinul, sulfina), cât și cruciferele (rapița, muștarul), plante fixatoare de azot?
Dacă facem un mic efort lexical, putem găsi o explicație formală:

1. Leguminoasele menționate fixează azotul atmosferic în nodozitățile formate pe rădăcini prin simbioza cu bacteriile genului Rhizobium, deci pot fi numite plante fixatoare de azot.
2. Rapiţa și muștarul pot „fixa” azotul mineral din sol în biomasa lor. Plantele de rapiţă pot absorbi cantități mari de nitrați până la venirea iernii. Pentru fiecare kilogram de biomasă epigee formată (plantele tăiate de la suprafața solului) pe metru pătrat, plantele de rapiţă absorb în jur de 70 kg N/ha.

Deci, leguminoasele fixează azotul aducându-l în sol, iar cruciferele îl fixează în biomasă luându-l din sol. Așadar, MADR are dreptate: toate plantele fixează azotul, unele din aer, altele din sol. De aceea s-ar putea mări numărul de specii ce pot fi foosite.
A doua întrebare. Dacă nu se fac alte precizări, oare ce ar prefera fermierii să semene: 3-4 kg/ha de rapiţă, 20 kg/ha de sulfină sau 150 kg/ha de lupin? Rezultatele ar fi la fel?
A treia întrebare. De ce se dorește acoperirea solului pe timpul iernii cu specii de plante fixatoare de azot, dacă:

• Pe timpul iernii nu se fixează azotul.
• Leguminoasele nu fixează azotul dacă în sol există cantități mari de azot mineral.
• Dacă se permite fertilizarea cu îngrăşăminte organice, atunci de ce:
  • se seamănă leguminoase la care fixarea azotului ar putea fi stânjenită dacă îngrăşămintele organice conțin mult azot?
  • se seamănă crucifere care să rețină azotul pe care l-am aplicat prin îngrăşămintele organice?

Alegerea speciilor care se seamănă în pachetul 4 trebuie făcută în funcţie de cantitatea de nitrați din sol în momentul semănatului.
A patra întrebare. Dacă Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 ne permite să stabilim standarde minime în funcţie de umiditatea solului, sistemele și practicile agricole, de ce obligăm toți fermierii să încorporeze în sol  biomasa formată? Dacă fermierul practică minimum tillage (strip-till de exemplu), sau chiar mai mult, no tillage, de ce este obligat să încorporeze plantele?
Concluzie. Nu-i păcat? Putem ajuta mulți fermieri să beneficieze de Pachetul 4, iar MADR impune niște condiții foarte restrictive? De ce nu pot rămâne plantele la suprafața solului sub formă de mulci? Dacă dorim să îmbogățim solurile sărace în azot, putem cultiva îngrăşăminte verzi din leguminoase în timpul verii, le încorporăm și semănăm culturi de toamnă.
Articol apărut în revista Profitul agricol nr.15 din 18 aprilie 2018

P0937 și o tehnologie „pricepută”- record imposibil de ratat

Rezumat (variantă pentru telefoane)

·        Rețineți două nume: Pioneer P0937 și Dan Priceputu

·        Pioneer P0937 un hibrid capabil de „minuni” dacă se aplică o tehnologie durabilă intensivă. 17,5 t/ha pe 14 ha la Viziru, judeţul Brăila. 16 t/ha media pe 240 ha.

·        Dan Priceputu, un fermier bine pregătit. A făcut echipă cu un consultant în fertilizare, Viorel Demian.

·        Patul germinativ din arătură și un combinator. Este suficient ? Diferențe de 10% între densitățile de la semănat și recoltare.

·        Analize de sol. Nu este nevoie de potasiu și microelemente, doar de azot și 40 kg P₂O₅/ha.

·        Mult azot: 110-120 kg N/ha din sol după premergătoare soia în cultură repetată (2 ani) și 170 kg N/ha îngrăşăminte în 3 fracționări: 40 kg N/ha starter (20:20:0), 65 kg N/ha la 8 frunze și 65 kg N/ha înainte de înflorit, cu mașină de castrat porumb modificată (azotat de amoniu).

·        Hibrid excepțional: consum specific de 10 kg N/tona de boabe raportat la îngrăşămintele administrate. În mod obișnuit porumbul folosește 80% din azotul aplicat în anul în curs.

·        Cei mai importanți factori de producţie la o recoltă de 16 t/ha în Statele Unite sunt: vremea – 27%, azotul – 26%, hibridul – 19%, planta premergătoare – 10%, densitatea – 8%, lucrările solului – 6%, Regulatori de creștere – 4%.

Cine merită laudele pentru producțiile foarte mari de porumb?

Mărimea recoltei este determinată de interacțiunea dintre capacitatea de producţie a hibridului și cea a parcelei pe care acesta se cultivă. Ar trebui să existe deci variații ale tehnologiei pentru fiecare „binom” hibrid – solă. Acest lucru poate fi făcut prin utilizarea agriculturii de precizie, din instrumentele căreia amintim semănatul cu densitate variabilă și fertilizarea cu doză variabilă. Pe solele mai fertile (caracterizate astfel în urma unor analize sau a unor simple observații făcute de fermier), se utilizează hibrizi mai performanți, doze de îngrăşăminte, densități și norme de irigat mai mari etc.

Estimări personale

1.      Experiențele de lungă durată efectuate în rețeaua INCDA Fundulea, cât și experiența personală a multor fermieri au arătat că producţii de până la 5-6 (7)t/ha, au fost obținute  pe solurile fertile fără fertilizare, dacă regimul pluviometric este favorabil.

2.      De la 6 la 10 t/ha, producţia depinde foarte mult de calitatea hibrizilor. La zilele porumbului organizate de Nicolae Sitaru la Orezu, în condiții tehnologice impecabile (până la 180 kg N/ha și 80 kg P₂O₅/ha) și vreme favorabilă (cca. 350 litri/mp în perioada de vegetație), s-au înregistrat diferențe între hibrizi de 4-5 t/ha. Aceasta înseamnă că există diferențe semnificative atât între potențialul de producţie al hibrizilor, cât și între capacitatea lor de adaptare la  condițiilor de climă, sol și tehnologie din anul respectiv.

3.      Peste 10 t/ha, meritele sunt împărțite, dar nu în mod egal:

a.      Uneori tehnologia primează. De exemplu, în Insula Mare a Brăilei, orice hibrizi s-ar cultiva (majoritatea au fost Pioneer în ultimii ani), tehnologia este factorul determinant. Producţii foarte mari se obțin (în ani diferiți) cu hibrizi diferiți.

b.      În multe alte situații este ca la Derby: se pariază pe cal, nu și pe jocheu. Hibrizilor li se atribuie partea …. calului  în mărimea producţiei (60%-70%), pentru că  progresul genetic este evident, pe când tehnologiile sunt doar de tatonare. Calul, adică „dintele de cal” câștigător în acest an  este hibridul Pioneer P0937, cu o producţie în jur de 17,5 t/ha (variază în funcţie de umiditatea de păstrare, care poate fi 14%, 15% sau 15,5%).

Din fericire, sunt din ce în ce mai mulți fermierii care au acum suficientă experiență încât să optimizeze tehnologiile pentru producţii de peste 15 t/ha.

Estimări profesioniste (din literatura de specialitate)

Dr. Fred Below profesor de fiziologie din Illinois a estimat procentual influența celor mai importanți 7 factori pentru realizarea unei producţii de 16 t/ha. Aceștia sunt:

·        Vremea – 27%

·        Azotul – 26%

·        Hibridul – 19%

·        Planta premergătoare – 10%

·        Densitatea – 8%

·        Lucrările solului – 6%

·        Regulatori de creștere – 4%.

Explicațiile unui tehnolog de excepție

Am vrut să aflu părerea lui Dan Priceputu, fermier din Viziru judeţul Brăila, deținătorul recordului semioficial pentru producţia de porumb din acest an, în jur de 17,5 t/ha despre influența factorilor de producţie mai sus enumerați asupra recoltei record din exploataţia sa.

Producţia planificată a fost de 18 t/ha. Aceasta înseamnă că  este nevoie de unul din cei mai productivi hibrizi, care folosește foarte eficient  azotul și apa disponibilă și de o tehnologie dinamică, ce poate fi modificată „din mers”, în funcţie de condițiile de vegetație.

Dan Priceputu a reușit să obțină o producţie medie pe 14 ha de cca. 17,5 t/ha, în condițiile în care un foarte productiv hibrid Pioneer (P0937) a beneficiat de o tehnologie deosebită. Cosmin Ciobotaru și Cătălin Stoianof (Pioneer), au avut  „partea lor de …încurajare” pentru alegerea unui hibrid care nu a mai fost cultivat în fermă. Intuiție sau estimare corectă, rezultatele au fost uimitoare. 16 t/ha, producţie medie pe 240 ha, cu un record în jur de 17,5 t/ha pe o parcelăă de 14 ha, ce fusese 2 ani cultivată cu soia.

Vremea/apa disponibilă. Este factorul care influențează cel mai puternic producţia. Suma precipitațiilor din toamnă (care influențează mărimea densității la semănat) și până la recoltat, a fost de aproape 600 l/mp, la care s-au adăugat 1800 mc/ha (180 l/mp), proveniți din 3 udări.

Cantitatea de apă disponibilă în primăvară a permis utilizarea unei densități mari la semănat, în jur de 90.000 b.g./ha, iar la recoltare au fost 80.000 plante/ha.

Azotul. Dan Priceputu are o relație strânsă de colaborare cu un consultant în fertilizare. Au făcut planul de fertilizare folosind următoarele informaţii:

1.      Producţia planificată a fost de 18 t/ha.

2.      Solul fiind foarte fertil a aplicat doar 40 kg P₂O₅/ha, fără potasiu și microelemente.

3.      Pe terenurile fertile nu contează foarte mult când se aplică azotul. Foarte mulți fermieri americani fertilizează înainte  de semănat, pentru a avea cât mai mult timp disponibil pentru semănat. În Cordonul Porumbului sunt lungi reprize de ploaie primăvara, care pot întârzia semănatul dacă acesta nu este încheiat înainte de venirea lor.

4.      Aplicarea devreme a azotului se face în primul rând pe parcelele unde s-au încorporat paie sau coceni (când premergătoarea a fost grâu sau porumb). Deoarece în cazul de față premergătoarea a fost soia, nu a fost nevoie de aplicarea devreme a azotului.

5.      În zonele de stepă, cele mai bune rezultate au fost obținute când azotul a fost aplicat toamna (Bîlteanu 2003). Acum, acest lucru nu se mai poate, deoarece aplicarea unor cantități mari de azot nu este considerată o bună practică agricolă și ar fi sancționată de către inspectorii APIA.

6.      Cantitatea  de azot disponibilă a fost de cca. 290-300 kg N/ha (110-120  kg N/ha din sol și 180 kg N/ha din îngrăşăminte: 40 kg N/ha din fertilizarea starter și 140 kg N/ha în vegetație). Analiza de sol a arătat că înainte de semănat exista în sol o cantitate de 110-120 kg N/ha, în parcela pe care premergătoare a fost o cultură repetată (2 ani) de soia. Din acest motiv au hotărât să fertilizeze fazial și ultima  fracție să fie aplicată înainte de înflorire, deoarece sistemul de irigare pe care îl are acum, nu-i permite să practice fertirigarea.

7.      Doza de azot  din îngrăşăminte a fost fracționată în 3 reprize: starter (40 kg N/ha), 8 frunze (70 kg N/ha) și înainte de înflorit (70 kg N/ha). Azotul în vegetație a fost sub formă de azotat de amoniu.

8.      Ingenios și bine informat, Dan Priceputu a aplicat ultima fracție de N puțin înainte de înflorit, adaptând un distribuitor de îngrăşăminte la o mașină de castrat porumbul.

Lucrările solului au fost „minime” (două), dar cu arătură de toamnă și o trecere cu combinatorul primăvara.

Regulatori de creștere sau biostimulatori nu au fost folosiți, datorită vigorii deosebite a hibridului. Analizele de sol au indicat o aprovizionare suficientă cu microelemente. Dar carențele din unele microelemente se observă doar prin analizele de țesut vegetal.

Concluzie. La obținerea unor recolte mari, potențialul de producţie foarte ridicat al hibridului P0937 a fost pus în valoare de o tehnologie intensivă care a inclus două lucrări pentru pregătirea patului germinativ (arătura și o lucrare cu combinatorul), alegerea unei premergătoare foarte favorabile (soia), o doză mare de azot (180 kg N/ha), cu un  consum specific de 10 kg N din îngrăşăminte/tona de boabe, controlul  buruienilor prin 3 erbicide și o prașilă.

Prea cucernica LAPAR

Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. (Sfântul Ioan Scărarul despre mânie - Filocalia nr. 9). Mă bucur că și membrii comitetului director al LAPAR sunt de aceeași părere. De dragul păcii, au renunțat să facă dreptate. Iar despre vorbele aiuritoare ce îl priveau pe Arnaud Perrein nu s-a mai discutat nimic. Țin să menționez că și eu sunt de aceeași părere, deoarece mă duc mai des la biserică decât vorbesc la telefon cu Arnaud. Și, poate cu timpul, Arnaud va uita că a fost insultat în mod gratuit și că mulți au tăcut, în loc să zică scuze, am exagerat.

Deși este impresionant faptul că toți membrii comitetului director îl susțin necondiționat pe dl președinte Baciu, această situație nu este de dorit, deoarece eventualele greșeli (mici și foarte rar făcute), nu pot fi evitate, ci doar corectate, dar mult mai greu. Iată un exemplu:

LAPAR a trimis în 25.01.2018 spre înștiințare ministrului agriculturii un punct de vedere (semnat de președintele Baciu), cu privire la proiectul de Ordin privind aprobarea procedurilor privind cerințele specifice de producere a semințelor din specii care necesita distanțe de izolare și crearea de zone protejate pentru producerea de sămânță. „Proiectul de ordin este caduc și ineficient și ne opunem adoptării unui astfel de act normativ”, se arată în încheierea înștiințării.

Respectivul ordin avea ca obiectiv să stabilească procedurile de informare reciprocă și cooperare între fermierii producători de sămânță care cultivă speciile ce necesită distanță de izolare , denumiți multiplicatori și cultivatorii de terenuri agricole, persoane fizice sau juridice agricultori limitrofi, cu suprafețe amplasate în spațiul de izolare prevăzut de legislația în vigoare pentru fiecare specie.

Analiza ordinului nu a fost obiectivă din cauza unor prejudecăți sau informaţii insuficiente ale președintelui Baciu.

„Din punctul nostru de vedere, obligația de a păstra distanța minimă de izolare ar trebuie să fie în sarcina multiplicatorilor întrucât aceștia au interes de a păstra puritatea culturilor și evitării impurificării loturilor de sămânță. ”

Pe producătorii de floarea-soarelui și de porumb membrii LAPAR , chiar nu îi interesează calitatea seminţelor pe care le folosesc, mai ales atunci când uneori prețul se apropie de 1000 lei/ha la porumb când se utilizează densități mari (în perimetrele irigate)? Le este indiferent dacă sămânţa pe care o cumpără a fost produsă peste drum de un lot comercial de porumb?

LAPAR reprezintă doar pe fermierii care folosesc sămânţa, dar nu și pe cei care o produc? Sunt expulzați din LAPAR „fermierii corporatiști” cei care multiplică sămânţa pentru multinaționale?

„Interdicția de a nu înființa (sic!) culturi pe distanta de izolare se aduce o grava atingere dreptului de proprietate, conducând la o lipsa de folosință a terenurilor agricultorilor limitrofi.

Interdicția de... a înființa culturi se referă doar la porumb sau floarea-soarelui. Pe distanța de izolare se poate cultiva orice altă plantă din asolament.

Președintele LAPAR crede că în  ultimii 30 de ani  multiplicatorii nu au suferit niciun fel de prejudicii.

Sunt însă și multiplicatori șantajați în fel și chip de vecinii limitrofi.

Ne plângem de atâtea ori că nu producem suficientă  plusvaloare. Dar nu vrem să sprijinim multiplicatorii să găsească înțelegere pentru un spațiu de izolare de 200 m? De ce exportă ungurii mai multă sămânţă de porumb decât o facem noi?

Președintele LAPAR scrie în punctul de vedere trimis MADR: „Art. 2 din proiectul de ordin care obligă cultivatorii de terenuri agricole (denumiți agricultori limitrofi) să păstreze o distanță de izolare de până la 1500 m”…este neconstituțional, deoarece îngrădește în mod flagrant dreptul de proprietate al cultivatorilor”.

Notă. Pentru a produce seminţe hibride, distanța minimă de izolare este de 200 m la porumb și 500 la floarea-soarelui (1500 m este pentru linii consangvinizate și nu cred că interesează pe mulți fermieri).

În loc să respingă ordinul, nu era de datoria LAPAR să găsească o soluție pentru primul obiectiv, acela de a stabili modalitățile de informare reciprocă dintre multiplicator și fermierul vecin?

Fermierul care va semăna loturi de hibridare de porumb trebuie să știe în mod sigur unde va avea vecinul parcele cu porumb comercial. Din punct de vedere legal, vecinul, fermierul limitrof, nu poate fi obligat să respecte spațiul de izolare, dar ar trebui să anunțe multiplicatorul ce hibrizi folosește și locația pe care va fi amplasată cultura. Izolarea se poate face și în timp și la o adică, un lot de hibridare poate fi amplasat lângă unul comercial, dacă liniile parentale și hibridul au perioade diferite de înflorire.

Nedumerire finală. De ce atâta încrâncenare împotriva multiplicatorilor,  fermieri care și ei ar trebui reprezentați de LAPAR?