marți, 1 mai 2018

Rivalitate în doi pentru producţii record de porumb în Statele Unite

Pentru a stimula creșterea rapidă și constantă a producţiei, Asociația Producătorilor de Porumb din Statele Unite organizează  din anul 1965 un concurs național pentru stabilirea celor mai mari producţii obținute în cadrul a 6 sau 7 categorii tehnologice. Pe o suprafață de cel puțin 4 ha pe variantă, fermierii și consultanții lor, care sunt în mod obligatoriu și de la firmele de semințe, încearcă tehnologii inovative pe care le vor aplica în anii următori pe suprafețe mai mari. Există pentru fiecare concurent o echipă de 3 supervizori (extensioniști de la universități, consultanți, specialiști din bănci etc.).
Ideea am putea-o prelua și noi.  Se organizează atâtea evenimente legate de porumb, dar nu se finalizează cu o listă  de hibrizi recomandați, sau măcar menționați pentru un anumit areal. Existența unor supervizori ar putea permite participarea mai multor fermieri la concurs. Iar la competiția APPR „Porumbul de aur”,, competiție distinctă. se înscriu mult prea puțini fermieri.
De câțiva ani am remarcat în concursul din Statele Unite o concurență acerbă între familiile (dețin mai multe ferme), Hula și Dowdy În anul 2010 a câștigat David Hula din Virginia cu 23,12 t/ha la irigat, cu o densitate de 100.000 plante/ha. Fertilizarea a făcut-o numai pe baza analizelor de sol și de plantă. A utilizat 340 kg N/ha, 88 kg P2O5/ha și 200 kg K2O. La semănat ca îngrăşăminte starter (lateral și sub rândul de seminţe a folosit un îngrăşământ  cu formula 60:30:0, cu conținut de sulf, zinc și bor și 15 l îngrăşământ lichid plasat pe rândul de seminţe. În fenofazele de 5 și 12 frunze a încorporat azotul lângă rând.
În 2011 David Hula a obținut 28,93 t/ha, iar Randy Dowdy 22,8 t/ha.
În 2013 David Hula a realizat 28,5 t/ha.
În 2014 recordul mondial a fost doborât de Randy Dowdy cu 31,6 t/ha.
Solul nu este unul fertil (bulgăros, printre cele mai slabe din stat), care pierde apa foarte rapid. Spune că înainte de prânz este prea umed, iar după prânz este prea uscat. De aceea a trebuit să folosească doze foarte mari de îngrăşăminte: 560 kg N/ha, 224 kg P2O5/ha şi 448 kg K2O/ha plus microelemente. Fiind doze atât de mari, aplicarea a fost făcută fracţionat: la pregătirea patului germinativ, starter, apoi încorporat lângă rândul de plante în vegetaţie, odată cu apa de irigaţie şi prin aplicare avio, în funcţie de analizele foliare efectuate săptămânal. Zincul a fost aplicat inclusiv la seminţe.
De mai mulţi ani utilizează densităţi foarte mari (128.000 plante/ha în 2014). De multe ori însă, răsar doar 70% din seminţele semănate. În 2014 toate plantele au răsărit în 24 de ore (o ploaie de 10 mm a „topit” bulgării din jurul seminţelor). Fermierul consideră că plantele care răsar cu întârziere mai  mare de 24 de ore decât vecinele lor, devin „buruieni”, deoarece se formează numai 25% din numărul boabe posibile. A semănat cu viteză mică în rânduri gemene (twin rows) la 91 cm între rânduri.
În 2015 David Hula a recoltat  33,4 t t/ha
În 2016 a câștigat Randy Dowdy cu 32,4 t/ha. Este de remarcat faptul că a folosit o densitate de 138.000 plante/ha, distanța dintre rânduri fiind de 38 cm între rânduri.
În 2017 David Hula a depășit din nou recordul mondial, ducându-l la 34 t/ha.
Până când vom obține informaţii despre elementele tehnologice folosite anul trecut, iată un rezumat al itinerarului tehnic înregistrat în 2016.

Elementul tehnologic 2016
Media tuturor participanților Media câștigătorilor la nivel național*
Producţia medie (t/ha) 15 23,5
Densitatea (plante/ha) 84.000 81.000
Densitatea la recoltare (plante/ha) 96.500 100.000
Doza de azot (kg N/ha) 221 348
Doza de fosfor (kg P2O5/ha) 64 95
Doza de potasiu (kg K2O/ha) 64 200
Au fertilizat cu microelemente (% din numărul participanților) 37% 33%
Au fertilizat cu gunoi de grajd (% din numărul de participanți) 15% 33%
Au aplicat azot toamna (% din numărul de participanți) 16% 11%
Au aplicat azot primăvara înainte de semănat (% din numărul de participanți) 53% 22%
Au aplicat azot primăvara la semănat (% din numărul de participanți) 43% 61%
Au aplicat azot în vegetație (% din numărul de participanți) 53% 67%
Fertilizează starter (% din numărul de participanți) 61% 83%
Fertilizează prin împrăștiere la suprafață (% din numărul de participanți) 50% 66%
Încorporează azotul la aplicarea în vegetație (% din numărul de participanți) 72% 51%.
Aplică azotul prin fertirigare (% din numărul de participanți) 13% 33%
Analize de sol 59% 83%
Premergătoare porumb 26% 22%
Premergătoare soia 61% 78%
Premergătoare grâu 5% 0%
Alte premergătoare 6% 0%
Cea mai mare producţie la neirigat, în toate sistemele de lucrare a solului, 5.181 participanți
21,8 t/ha
No till/strip-till irigat, 1.222 participanți
32,72 t/ha
*18 (câte 3 câștigători la 6 categorii)
Concluzii. O producţie de 15 t/ha a fost obținută în medie cu:
  • 96.500 plante/ha și 76-79 cm distanța dintre rânduri,
  • 221 kg N/ha și cca. 64 kg/ha pentru fosfor și potasiu.
  • Azotul s-a aplicat fracționat, toamna, înainte de semănat, la semănat și în vegetație, prin încorporare și fertirigare.
  • Cele mai folosite premergătoare sunt soia și porumbul.

De ce stresează inutil MADR fermierii?

Regulamentele europene, întotdeauna cele în limba engleză și de multe ori și cele în română când sunt traduse în spiritul și litera acestor regulamente, sunt destul de permisive. Când însă regulile le stabilește MADR-ul, acestea sunt uneori adevărate cuie în talpă pe care ni le batem singuri.
Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 prevede la articolul 94 că „statele membre definesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru beneficiari în ceea ce privește bunele condiții agricole și de mediu, ținând seama de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv de condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de utilizarea terenurilor, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structurile exploatațiilor”.
Să presupunem că un fermier dorește să beneficieze de avantajele Pachetului 4. Primul pas făcut este documentarea. Pe site-ul APIA găsește „Ghid informativ pentru beneficiarii măsurilor de mediu și climă ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020”.
Măsura 10 agro-mediu și climă / Pachetul 4 – culturi verzi. Pachetul vizează conservarea apei și a solului, prin asigurarea acoperirii pe timpul iernii cu specii de plante fixatoare de azot și are aplicabilitate la nivel național (pagina 13).
Dar la pagina 27 aflăm că:
  • semănarea culturilor verzi trebuie realizată până la 30 septembrie, utilizându-se mazărea,măzărichea, rapița, muștarul, lupinul sau sulfina,
  • utilizarea fertilizanților chimici este interzisă, doar fertilizanții organici putând fi utilizațiînaintea înființării culturilor verzi,
  • biomasa formată trebuie să fie încorporată în sol cel târziu până la 31 martie.
Aceste reguli nu trebuie să pună în dificultate fermierii, ci ar trebui să favorizeze pe cât mai mulți dintre ei. Dar nu-i de loc așa.
Prima întrebare: de ce sunt considerate atât leguminoasele (mazărea, măzărichea, lupinul, sulfina), cât și cruciferele (rapița, muștarul), plante fixatoare de azot?
Dacă facem un mic efort lexical, putem găsi o explicație formală:
  1. Leguminoasele menționate fixează azotul atmosferic în nodozitățile formate pe rădăcini prin simbioza cu bacteriile genului Rhizobium, deci pot fi numite plante fixatoare de azot.
  2. Rapiţa și muștarul pot „fixa” azotul mineral din sol în biomasa lor. Plantele de rapiţă pot absorbi cantități mari de nitrați până la venirea iernii. Pentru fiecare kilogram de biomasă epigee formată (plantele tăiate de la suprafața solului) pe metru pătrat, plantele de rapiţă absorb în jur de 70 kg N/ha.
Deci, leguminoasele fixează azotul aducându-l în sol, iar cruciferele îl fixează în biomasă luându-l din sol. Așadar, MADR are dreptate: toate plantele fixează azotul, unele din aer, altele din sol. De aceea s-ar putea mări numărul de specii ce pot fi foosite.
A doua întrebare. Dacă nu se fac alte precizări, oare ce ar prefera fermierii să semene: 3-4 kg/ha de rapiţă, 20 kg/ha de sulfină sau 150 kg/ha de lupin? Rezultatele ar fi la fel?
A treia întrebare. De ce se dorește acoperirea solului pe timpul iernii cu specii de plante fixatoare de azot, dacă:
  • Pe timpul iernii nu se fixează azotul.
  • Leguminoasele nu fixează azotul dacă în sol există cantități mari de azot mineral.
  • Dacă se permite fertilizarea cu îngrăşăminte organice, atunci de ce:
    • se seamănă leguminoase la care fixarea azotului ar putea fi stânjenită dacă îngrăşămintele organice conțin mult azot?
    • se seamănă crucifere care să rețină azotul pe care l-am aplicat prin îngrăşămintele organice?
Alegerea speciilor care se seamănă în pachetul 4 trebuie făcută în funcţie de cantitatea de nitrați din sol în momentul semănatului.
A patra întrebare. Dacă Regulamentul (UE) NR. 1306/2013 ne permite să stabilim standarde minime în funcţie de umiditatea solului, sistemele și practicile agricole, de ce obligăm toți fermierii să încorporeze în sol  biomasa formată? Dacă fermierul practică minimum tillage (strip-till de exemplu), sau chiar mai mult, no tillage, de ce este obligat să încorporeze plantele?
Concluzie. Nu-i păcat? Putem ajuta mulți fermieri să beneficieze de Pachetul 4, iar MADR impune niște condiții foarte restrictive? De ce nu pot rămâne plantele la suprafața solului sub formă de mulci? Dacă dorim să îmbogățim solurile sărace în azot, putem cultiva îngrăşăminte verzi din leguminoase în timpul verii, le încorporăm și semănăm culturi de toamnă.
Articol apărut în revista Profitul agricol nr.15 din 18 aprilie 2018