Orice variație a tehnologiei
aplicate pe o parcelă ca urmare a unor diferențieri măsurate sau observate de
fermier, poate fi considerată o practică a agriculturii de precizie.
Fie că îi spunem agricultură de
precizie, fie că îi spunem optimizare, tehnologiile diferențiate trebuie să
ducă la creșterea profitului, scădere cheltuielilor și adeseori, la mărirea producţiei.
Dintre elementele care pot varia
(densitate, fertilizare, adâncime de lucru, doza pentru protecţia plantelor
etc.), un impact foarte mare îl are densitatea variabilă.
Pentru semănatul cu densitate variabilă
sistemul de ghidare al semănătorii are nevoie de hărți cu densitatea
recomandată, obținute acum și prin metode rapide și mai ieftine, deoarece se
folosesc senzori electronici, mecanici și chimici pentru a măsura și carta diverse
caracteristici ale solului și ale plantei.
Densitatea poate varia „metru cu
metru” (de exemplu, la semănătorile Horsch fiecare secție poate semăna cu o
desime diferită), sau suprafața parcelei poate fi împărțită în diferite zone
care vor avea densități diferite, în funcţie de hărțile existente (de recoltă,
de textură/capacitate utilă pentru apă etc.) și de observațiile fermierului.
Prin varația densității se poate
realiza o instalare uniformă a culturilor, chiar dacă terenul este neuniform
din punct de vedere al proprietăților fizice (textura, structura). Culturile cu
instalare rapidă și uniformă se întrețin și se recoltează mai ușor, iar
producţia este mai mare.
Vă prezentăm un caz din Anglia (www.ipf-af.com),
în care s-au folosit mai multe instrumente ale agriculturii de precizie
(sisteme expert pentru determinarea densității la semănat și a dozelor de
fertilizare, teledetecție etc.). Optimizarea producţiei a pornit de la
observația că pe solurile ușoare instalarea culturii de grâu se face în
proporție de 90%, pe când pe solurile grele, răsărirea poate fi de numai 65%.
De aceea, în diferite părți ale parcelei de 42 ha, densitatea a variat după cum
urmează (figura 1 și tabelul de mai jos):
Număr b.g./mp,
|
Număr plante/mp la
1 februarie 2014
|
Procentul de răsărire (%)
|
Număr frați*/mp în
martie 2014
|
|
1
|
350
|
157
|
45
|
637
|
2
|
350
|
192
|
55
|
630
|
3
|
300
|
205
|
68
|
630
|
4
|
250
|
185
|
74
|
658
|
5
|
235
|
197
|
84
|
631
|
*tulpini
Care-i schepsisul?
Folosind sistemele expert, agronomii
britanici au hotărât ca prin semănatul diferențiat să realizeze o instalare
uniformă a culturii (în astfel de situații, aplicarea variabilă a altor inputuri , de exemplu îngrăşămintele, s-ar
fi putut face mai ușor).
S-a semănat diferențiat, în
funcţie de proprietățile solului. Pe sola de 42 ha există porțiuni cu textură
ușoară, mijlocie și grea, soluri profunde și superficiale. Cea mai mică
cantitate (densitate) a fost semănată pe porțiunea cu sol ușor și profund, 235
b.g./mp, iar cele mai mari (350 b.g./mp), pe solurile grele.
A avut loc o egalizare parțială a
numărului de plante răsărite (numărate la 1 februarie),
apoi a numărului de frați (tulpini), în luna martie.
Presupunem că fiecare tulpină numărată în martie a fost un frate fertil și a format
un spic.
Pe baza unor informaţii
nespecificate (probabil și hărți de recoltă, hărți obținute prin
teledetecție), s-a hotărât să se aplice
uniform, pe toată suprafața, 230 kg N/ha.
Fotografia nr. 2 realizată prin
teledetecție arată o foarte mare uniformitate a conținutului de clorofilă,
indiferent de caracteristicile solului. Aceasta ar putea înseamnă că toate
tipurile de sol furnizează plantelor de grâu (probabil în jur de 630 spice/mp),
aceeași cantitate de azot.
Producţia obținută a fost de
10,24 t/ha și a primit o primă pentru calitate (12-13% proteină).
Fitotehnicus: există
și hărți ușor de obținut, pentru a varia densitatea?
Horia-Victor Hălmăjan
- nu este neapărat nevoie de hărți speciale. Un fermier poate trasa singur o
hartă cu „instrumentele GPS” din dotare pe baza propriilor observații, sau
poate folosi cartarea pedologică și agrochimică, pe care tot trebuie să o facă
pentru întocmirea planului de fertilizare cerut de APIA.
Fitotehnicus: Nu
mai înțeleg nimic. În Romania
se spune de 30 de ani că 600 de spice/mp înmulțit cu 1 gram masa spicului,
obținem 6 t/ha de grâu. În ultimul timp ecuația este 700-800 spice/mp înmulțit
cu 1 gram „face” 7-8 t/ha. De ce la englezi 600 de spice/mp fac 10 tone?
Horia-Victor Hălmăjan:
cu 600 de spice/mp se pot obține de la 4 t/ha la 10,5 t/ha. Noi obținem 5-6, ei
9-11 t/ha? De ce? Poate cititorii noștri au o explicație!
Fitotehnicus: Ar
fi cazul să folosim alte valori pentru evaluarea producției? În acest caz, nu
ar mai funcționa logica de tipul: 900 de spice, 9 t/ha.
Horia-Victor Hălmăjan:
cred că ai dreptate. Decât să încercăm să căutăm explicații de ce soiurile
străine sunt mai bune, sau se obțin 9 t/ha cu cel puțin 921 de spice/mp sau cu
cel mult 432 de spice/mp, la soiurile românești, n-ar fi mai util să căutăm
combinația soi-tehnologie-condiții mediu, pentru cât mai multe condiții
posibile? Pot soiurile românești obține 8 t/ha cu 600 spice/mp? Dar cele
străine?
Fitotehnicus: Dar
de ce 600 de spice și nu 800? Ce ziceți stimați cititori. Dumneavoastră în ce
condiții ați obținut cea mai mare producţie? Vă rugăm să comentați rezultatul.
:
Fig. 1 Densitatea în funcție de Fig. 2 Conținutul de
clorofilă din plante în luna mai
caracteristicile solului
Fotografii preluate din http://www.ipf-af.com
Foarte interesant! Acum cu producţia.... cdeprinde de MMB-ul boabelor şi/sau de numărul de boabe în spic. Pot fi spice mai puţine pe mp, dar cu boabe multe sau mari... Deprinde şi de soi. Nu?
RăspundețiȘtergereAșa este. MMB variază mai puțin, fiind considerată un factor de stabilitate.
RăspundețiȘtergere