Forțați uneori de opinia publică
europeană să facă compromisuri tehnologice, cum ar fi interdicția de a cultiva
plante modificate genetic, fermierii români luptă câteodată și cu un dublu
standard impus în mod indirect de către APIA.
Este vorba de obligativitatea de
a avea un Registrul de evidenţă a
tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor. Fermierii sunt obligați să
utilizeze numai produse de protecție a plantelor omologate, să respecte doza/ha
omologată, cultura, agentul de dăunare și momentul aplicării. Inspectorul
verifică concordanța între instrucțiunile de utilizare conform etichetei, cu
datele înscrise în registrului de evidenta a tratamentelor.
Prea multă sinceritate poate crea probleme.
ÃŽn pauzele simpozioanele „indoor” din timpul iernii È™i al
întâlnirilor din câmp, în mod neoficial, membrii echipelor tehnice de la marile
companii producătoare de produse pentru protecÅ£ia plantelor, „fraternizează” cu
fermierii care manifestă curiozitate È™i curaj tehnologic È™i „dau din casă”
informaţii care nu sunt încă menționate în etichetele produselor. Deoarece aceste
informaţii sunt validate în multe situații mai mult sau mai puțin experimentale,
iar în alte țări sunt chiar recomandate, riscul ca un fermier să-și compromită
cultura urmând un astfel de „pont” este minim.
Până acum câțiva ani, nu era nicio
problemă cu astfel de recomandări. Urmăream cu interes „obrăznicia” fermierilor
care descriau observaÈ›iile pe care le-au făcut în câmp când „n-au respectat
eticheta”:
·
Au redus doza de Pulsar la 0-8 – 1 l/ha (pe
solele cu rezervă mai mică de buruieni) și au mărit-o pe cea de Express la 40 g
(când pălămida era prea mare).
·
Aplicau divizat doza de Pulsar (0,6 + 06 l/ha)
sau aplicau încă o dată doza de Express când buruienile răsăreau eșalonat.
·
Aplicau împreună Pulsar /Express cu câte un
graminicid, dacă floarea-soarelui avea cel mult 6 frunze, iar temperatura nu
depășea 25 oC.
Acum, aceste optimizări
făcute în fermă sunt ilegale, deoarece
nu sunt permise de regula mai sus
menționată. Pe de altă parte este imoral ca un fermier să fie obligat să
mascheze într-un fel sau altul faptul că a folosit 10 g de Express în plus pe
hectar, când este o soluție corectă din punct de vedere tehnic, iar în Bulgaria
sau Ungaria acest lucru este permis. Fermierii nu trebuie să fie obligați să aibă
tehnologii cu dublu standard: una pentru fermă, ca să aibă profitul dorit și eficacitatea
maximă în câmp și alta pentru APIA, ca să treacă de inspecție fără probleme.
Ca să nu mai vorbim de faptul că multe
plante sunt „condamnate” la o soartă „ecologică”, deoarece nu sunt produse
pentru protecţia plantelor omologate pentru specia respectivă care să le scape
de „duÈ™mani”. Coriandru de exemplu.
Care-i schepsisul?
Acum, doar informaţia tehnică nu
este de ajuns. Nu-i faci nici un bine unui fermier dacă-i recomanzi cel mai
bun/vândut insecticid din lume pentru cultura de porumb, dacă nu este încă
omologat. Fermieri de bună credință, care voiau să împărtășească colegilor
secretul succesului în combaterea sfredelitorului și al Helicoverpa, recomandau
anul trecut în mod public insecticidul Coragen, care este omologat doar de anul
acesta. Se expuneau singuri atenției vreunui inspector cu exces de zel. Norocul
lor că au scăpat de consecințele unei neatenții.
Cred că o soluție corectă ar fi
adoptarea modelului de consultanță danez. În Danemarca, serviciul de
consultanță specializat în protecţia plantelor, face anual teste în câmp. Pe
baza acestor rezultate, consultanții pot recomanda tratamente personalizate
pentru fiecare parcelă. Doza de fungicide aplicate uneori la grâu poate fi de
25% din doza omologată.
Cum credeți că putem ieși din
această situație?
Figura 1. Teste de protecție
fito-sanitară în Danemarca 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu