Întărâtă-i Doamne, că fac bine ce fac!

Nov. 2011 - o lucrare mai puțin la  ppg

Aceeași solă, o lucrare în plus

 În concurență directă pentru hectarele fermierilor români, multinaționalele  fac tot ce este tehnologic posibil să le câștige încrederea și bunăvoința cultivatorilor de rapiţă, clienți sau viitori clienți.

Și cu cât companiile vor fi mai implicate în această competiție, cu atât fermierii vor avea mai mult de câștigat.

Pentru al doilea an consecutiv, Monsanto, propune clienților săi recuperarea prețului seminţelor de rapiţă Dekalb din solele unde nu au răsărit  plantele din cauza secetei.

O variantă asemănătoare o are din acest an și Pioneer.

Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost aceasta: Cum e posibil ca două  din firmele care dau în judecată fermierii americani care utilizează „sămânţa fermierului” (produsă la ei în fermă) la  seminţele apărate de un patent https://monsanto.com/company/media/statements/saving-seeds/, să despăgubească în totalitate fermierii români cu valoarea seminţelor care nu au germinat din cauza secetei?

Când este vorba de plata seminţelor pentru care există patente (la plantele modificate genetic),  produse de mai marii biotehnologiei agricole (Monsanto, Pioneer etc.),  în nici un caz nu se poate spune că aceste companii au activități  filantropice. Dacă doresc seminţe cu calități deosebite, cei care le utilizează sunt obligați să le plătească.

Acum îmi dau seama că titlul postării nu este bine ales. Monsanto (de departe pe locul întâi) și Pioneer „seamănă” în jur de 60% din suprafața cultivată cu rapiţă din Romania. Dacă ar continua concurența dintre ele în forma din acest an, rapiţa nu ar mai fi considerată o cultură riscantă, pentru că, dacă nu răsare, locul ei poate fi foarte ușor luat de o plantă de primăvară, cu cheltuieli suplimentare foarte mici,  uneori putându-se semăna fără nici o altă lucrare.

            Mult mai bine ar fi ca aceste două mari companii să colaboreze și să educe piața rapiței. Ar fi o șansă pentru a testa limitele tehnologiei la rapiţă.

Imaginați-vă următoarea situație. Într-o zonă unde a plouat 20 litri în perioada semănatului, sunt 2 fermieri care au folosit hibrizi Dekalb. Unul a semănat direct în miriște și i-au răsărit plantele, iar altul a arat, a pregătit patul germinativ și are 20 plante/mp la 14 octombrie. Cel cu 20 plante/mp va primi „asigurarea”? La prima vedere nu ar trebui. Din două motive. Primul, de fapt singurul pe care o să-l menționez, este faptul că, în anumite condiții (ierni blânde), cu 20 plante răsărite la 15 octombrie și o densitate de 15 pl/mp la ieșirea din iarnă, hibrizii Dekalb pot realiza producţii de cel puțin 2 t/ha. Dacă fermierul vrea profit mai mare, întoarce rapiţa pe banii lui.

Ce se întâmplă dacă seamănă hibrizi Pioneer? Nimeni nu primește despăgubirea, deoarece „fermierul Pioneer”  folosește o tehnologie cu mai puține lucrări. De ce? Presupunem că dacă îndeplinește condiția de asigurare de a cumpăra cel puțin 20 de saci (cca. 80 ha), are o experiență suficient de mare pentru un cultivator de rapiţă ca să pregătească solul cu lucrări minime. Fotografiile de mai sus au fost făcute de Christian Haldrup, un consultant danez cu o activitate remarcabilă în Romania, iar diferența dintre ele este de o lucrare în plus la pregătirea patului germinativ.

Dar în cazul în care nu ar fi plouat și nu au răsărit plantele la niciunul dintre fermieri? După părerea mea, cel care s-a străduit mai mult, ar trebui să fie recompensat mai mult.

Dacă în anii viitori această generozitate a marilor companii, care renunță la 10-20% din vennitul lor adus de vânzarea semințelor de rapiță, ar fi condiționată de respectarea unor bune practici agricole pentru condiții de secetă, stabilite de echipa tehnică Dekalb (din câte știu Gabi Ghiță lucrează la așa ceva) sau Pioneer, am câștiga cu toții.