Concurența dintre
distribuitorii de inputuri stimulează serios imaginația departamentelor de
marketing. Ca urmare, au apărut zeci de fermieri campioni la rapiţă, porumb și floarea-soarelui.
Jurnaliștii agrarieni au devenit ziariști sportivi: stau de vorbă mai ales cu
campionii, fie de la „județeană”, fie de la nivel național.
După părerea mea,
„campionii” de la diferite categorii, să zicem irigat/neirigat, ar trebui să
fie stabiliți în urma unor concursuri. În astfel de „competiții”, în Statele
Unite se încearcă tehnologii noi, prea costisitoare în acest moment pentru a fi
folosite pe întreaga suprafață.
Oricum,
„campionatele” de la porumb și rapiță vor fi desființate practic de Monsanto,
care a stabilit obiective de producţie în câmp foarte aproape de nivelul
potențialului de producţie al hibrizilor cultivați în Romania. De exemplu,
Monsanto a inițiat un concurs pentru cultivatorii de hibrizi de porumb DEKALB
care are ca scop depășirea pragului psihologic de 20 t/ha. Dacă vor
exista câștigători, nu se va mai putea vorbi, evident, despre campioni la alte
niveluri de producţie. Mi se pare corect așa: să țintim cât mai sus pentru
producţii record realizate pe suprafețe mici, în cadrul unor concursuri de
genetică sau tehnologie și să folosim baza de date cu cele mai bune rezultate
de producţie într-un sistem neconvențional de consultanță.
Pliniu cel Bătrân
scria în Istoria naturală că trebuie să „căutăm în strădania noastră mai puțin
faima, cât onoarea de a fi făcut ceva util. Când un cetățean era numit bun
agricultor și bun cultivator, se considera că i s-a adus cel mai înalt elogiu”.
Care este diferența între un
„campion” și un „bun cultivator de porumb”?
Campionul își
înregistrează recordul „online”, așa cum au făcut anul acesta mai multe
companii, sau îl stabilesc prin diferite evaluări. Daniel Stanciu (Monsanto),
consideră că recoltarea transmisă în direct este metoda cea mai transparentă
prin care se autentifică un record de producţie. Fermierii pot vedea în direct
rezultatele de producție, nu doar din înregistrări sau din informațiile
transmise de companii, date care se pot verifica mult mai greu.
Un „bun cultivator”
are în schimb și timp de explicații, care nu i se cer de obicei campionului.
Iar aceste explicații sunt cele care ajută pe alți fermieri să înțeleagă cum a
reușit să obțină o producţie mare și profitabilă.
Concursul propus de
echipa de marketing de la Monsanto, mai are un mare merit. Pentru prima dată o
mare firmă își propune să „ unifice centurile”. Este vorba de „Centura
porumbului” din Statele Unite (Corn Belt) și zone foarte favorabile din
România (Câmpia de Vest, Lunca Dunării, Bărăganul irigat sau în ani foarte
favorabili etc.).
De peste 50 de ani, compararea datelor climatice
din Corn Belt și România ne încurajează să așteptăm ziua în care vom obține
producții asemănătoare cu cele din Cordon, deoarece avem pe mari suprafețe
condiții termice favorabile biologiei porumbului, după cum a remarcat Bîlteanu
(2003), folosind datele obținute de Humlum în România în perioada 1923-1938.
Așadar în România sunt îndeplinite două din cele
câteva condiții necesare pentru obținerea unor producții foarte mari: soluri
fertile și temperaturi favorabile. Insuficiența apei în perioada de vară și
temperaturile mai mici decât i-ar trebui porumbului în luna mai, erau
considerate principalele constrângeri pentru realizarea unor recolte mari
(Bîlteanu 2003).
Dar la nivelul unor platforme tehnice de 5-6 ha,
fertirigate cu pivoți sau prin picurare, hibrizi Dekalb cu potențial de
producție de 25 t/ha, ar putea ajunge la recordul dorit de 20 t/ha. Va fi
totuși destul de greu, pentru că tehnologia nu este pe încă pe măsura
potențialului hibrizilor. Probabil că va trebui să mai treacă câțiva ani
(mai ales că vremea diferă mult de la un an la altul), până când vom provoca
fermierii la producții de 25 t/ha.
https://www.facebook.com/MonsantoCo/photos/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu