În urma analizei personale pe
care a făcut-o privind dublul standard al inputurilor din agricultură, Laurențiu
Baciu, vulcanicul președinte al LAPAR, a tras concluzia că la fermierii români
ajung și produse scumpe, dar mai slabe calitativ în raport cu ce primesc
omologii lor din vestul Europei.
Dublul standard la produsele alimentare și industriale, care a
fost deja „demascat” în mai multe țări Est Europene de instituții abilitate, există,
deoarece în Europa de Vest este un public mai educat, mai
exigent, mai dispus să facă scandal, dacă este nemulțumit de calitatea
produselor, este de părere Vlad Macovei.
De ce există dublul standard și în agricultura românească?
Sunt fermierii francezi, danezi etc. mai educați, mai exigenți decât confrații
lor români? Iată atuurile unui fermier danez, descrise de Jon Birger Pedersen, un consultant de la
Knowledge Centre for Agriculture, Danemarca, partener al Seviciului Danez de
Consultanță în Agricultură (program POSDRU coordonat de Agricover): „deține și
exploatează propria fermă (o medie de 65 ha în 2012), este bine-instruit (numai
fermierii care au absolvit un colegiu agricol pot administra o fermă) și
participă în mod periodic la activități educative, este membru al unei
organizații de fermieri, al unei cooperative prin care cumpără
inputurile și își vinde recolta, angajează puțini tehnicieni, dar apelează
în schimb la servicii de consultanță. În ceea ce priveşte serviciile de
consultanța, a avut loc o reajustare treptată a acestora, de la o organizația
publică subvenționată la cea privată.” Un fermier danez plătește anual pentru
consultanță tehnică, economică și juridică (administrativă) cca. 8-10.000 euro.
Laurențiu Baciu a surprins două aspecte ale
dublului standard privind inputurile:
1.
Calitatea inputurilor: eficacitatea
necorespunzătoare a unor fertilizanți și
produse pentru protecţia plantelor.
Eu personal nu am întâlnit diferențe mari din
punct de vedere calitativ în compoziția îngrăşămintelor chimice, dar dacă existența
dublului standard se va confirma pe scară largă, vom fi obligați, dacă dorim să
ieșim din această situație, să sprijinim formarea asociațiilor de producători
și a cooperativelor, care pot asigura aprovizionarea fermierilor cu inputuri clasice
de calitatea dorită și cu prețuri rezonabile. De peste 15 ani, Asociația Producătorilor
de Cereale și Plante Tehnice din Ialomiţa, condusă de Nicolae Sitaru, este un
model de eficiență în aprovizionarea cu inputuri. În Agro-interviul de luni, 1
februarie 2016, Nicolae Sitaru, declara pentru Agrointeligența: „Cumpărăm toate
inputurile prin asociație cu discount de peste 40%”.
2. Acuratețea
informațiilor despre utilizarea inputurilor lasă de dorit.
Corectitudinea informaţiilor și acuratețea
acestora prezentate în materialele promoționale și etichete, lasă uneori de
dorit. Comparând etichetele unor produse pentru protecţia plantelor, Laurețiu
Baciu a surprins următorul aspect: „la noi produsul era omologat pentru cinci
boli și aceeași substanță în Franța era omologată doar pentru trei boli.”
Un lucru asemănător l-am observat și eu. Pe
site-ul Terres Inovia (http://www.terresinovia.fr/tournesol/cultiver-du-tournesol/maladies/sclerotinia/moyens-de-lutte/), se menționează faptul
că nu există nici un fungicid care să protejeze floarea-soarelui de diferitele
forme de atac ale Sclerotinia pe colet, buton floral, frunze și tulpină,
calatidiu (Il n’existe aucun moyen de lutte fongicide contre ces différentes
formes d’attaque). În schimb, 16 din 23 de fungicide omologate la
floarea-soarelui în Romania controlează și această
boală.
Această problemă o pot rezolva doar consultanța
și extensia, care, după opinia mea, ar putea fi făcute foarte bine de
stațiunile de cercetare din subordinea ASAS. De fapt este singura soluție la
scară largă care poate fi implementată rapid.
Nelămuririle legate de calitatea inputurilor
(inclusiv soiuri și hibrizi), sau de modul lor de utilizare, trebuie îndepărtate
prin experiențe riguroase, așa cum fac în Franţa institutele tehnice (Arvalis,
Terres Inovia etc.) și APPR în Romania. Publicarea rezultatelor va selecta în
mod natural cele mai eficace inputuri.
Într-un mod asemănător se poate proceda la
verificarea informațiilor tehnice care nu sunt suficient de clare.
Un alt model care trebuie dezvoltat este cel
propus de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR). Eficient și independent
din punct de vedere financiar, APPR este un organism care se implică și rezolvă
urgent problemele tehnice stringente ale membrilor săi. Iar latura educativă a
activității sale (publicații, întâlniri în ferme cu membrii asociației),
completează fericit activitatea acestei structuri de excepție.
Îndrăznește să admiți: a plăti prea scump
inputurile, nu este un afront pe care ni-l aduc comercianții (din Vest mai
ales), care vor să-și maximizeze profitul, este doar o consecință a lipsei de
informare. Și pentru că nu putem afla totul singuri, avem nevoie de
consultanță, de organizații profesionale și de cooperative. Și de APPR.
Corect!
RăspundețiȘtergereMultumec
RăspundețiȘtergere